Articole
Articole (41)
Instaurarea regimului comunist (1944 – 1947)
Scris de AdministratorÎn timpul unei întâlniri din anul 1944, Stalin îi declarase lui Iosip Broz Tito: „Acest război (al doilea război mondial n.n.) nu este ca cele din trecut; cine ocupă un teritoriu îşi impune şi propriul său sistem social”.
Iar acest principiu avea să fie aplicat cu maximă eficienţă şi pentru ţara noastră. După ce Armata Roşie a ocupat România în toamna anului 1944, sovieticilor le-au fost suficiente câteva luni pentru a impune regimul comunist.
La 6 martie 1945 a fost anunţată componenţa guvernului dr. Petru Groza, guvern impus de A.I. Vâşinski, în care Partidul Comunist deţinea 7 posturi, P.N.L.Tătărescu – 7 posturi, P.S.D. – 4 posturi, Frontul Plugarilor – 3 posturi, P.N.Ţ.-Alexandrescu – 3 posturi, Uniunea Patrioţilor – 2 posturi, Consiliul General al Muncii – 2 posturi, Uniunea Preoţilor Democraţi – 1 post, la care se adăugau 4 militari. Cu toate că Regele a refuzat să aprobe lista propusă de Petru Groza şi a cerut colaborare cu P.N.L. şi P.N.Ţ., cu noul guvern va debuta cea mai neagră perioadă din istoria României, sovietizarea ţării noastre.
Ana, Luca şi cu Dej bagă spaima în burgheji!”, aşa suna o cunoscută lozincă a sfârşitului anilor '40.
„Burghejii” au reprezentat de fapt o denumire generică, întrucât comuniştii au căutat să bage spaima în toţi cei care ar fi putut opune o cât de mică rezistenţă în calea aplicării principiilor stalinismului economic, proclamate încă de la conferinţa naţională a P.C.R., din octombrie 1945.
Terenul pentru aplicarea acestora a fost pregătit în anii premergători abdicării monarhiei şi preluării totale a puterii de către comunişti odată cu proclamarea Republicii Populare Române. Avem în vedere aici, în primul rând, reforma agrară din 1945, cea monetară din 1947 sau crearea Sovromuri-lor. Din 1948, ritmul aplicării principiilor mai sus menţionate a fost unul accelerat, cu consecinţe dramatice pentru economia şi societatea românească. Constituţia din aprilie 1948 a creat condiţiile necesare „marii naţionalizări” ce urma să se întâmple peste câteva luni. Articolul 6 al legii supreme spunea că „bogăţiile de orice natură ale subsolului, zăcămintele miniere, pădurile, apele, izvoarele de energie naturală, căile de comunicaţii ferate, rutiere, pe apă şi pe mare, poşta, telegraful şi radioul aparţin statului, ca bunuri comune ale poporului”; articolul 11 crea practic baza juridică a exproprierii, menţionând că atunci „când interesul general o cere, mijloacele de producţie, băncile şi societăţile de asigurare, care sunt proprietate particulară a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea statului adică bun al poporului, în condiţiile prevăzute de lege”.
Sprijinul extern al Uniunii Sovietice şi prezenţa Armatei Roşii pe teritoriul României nu au fost suficiente comuniştilor români pentru a se impune. A fost necesar un efort propriu pentru crearea prin diverse mijloace (verificări, epurări, represiune, propagandă) a unui organism politic puternic, Partidul Muncitoresc Român.
Acest “Partid Unic Muncitoresc” a fost format prin acţiunea de contopire a Partidului Comunist cu Partidul Social-Democrat, fapt consfinţit de Congresul desfăşurat în zilele de 21-23 februarie 1948 în sala Atheneului Român. După instaurarea regimului monolitic, comuniştii s-au văzut obligaţi să-şi definească în mod concret obiectivele, să-şi autoeduce “elita”, pentru ca astfel să-şi impună modelul propriu de organizare a societăţii. Partidul Muncitoresc Român, conform unor afirmaţii ale secretarului general, Gheorghe Gheorghiu-Dej : ”trebuie să prevadă totul, trebuie să stăpânească totul, trebuie să îndrumeze, să iniţieze; iniţiativele chiar nu trebuie încurajate, ci judecate, îndrumate”.Structurile organizatorice ale Partidului, reprezentând în fapt organele decizionale ale vieţii de stat, au funcţionat în conformitate cu caracterul regimului.
Politica externă - repere cronologice V (1985 - 1989)
Scris de Administrator1985
13-14 februarie - Vicecancelarul şi ministrul de externe al R.F.G., Hans-Dietrich Genscher vizitează România
20-22 februarie – Shimon Peres, primul ministru al Israelului vizitează România.4-6 martie – Cuplul Ceauşescu vizitează Libia.
14-16 aprilie – Vizita cuplului Ceauşescu în Canada.26 aprilie – La Varşovia are loc întâlnirea conducătorilor de partid şi de stat ai ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia, prilej cu care se semnează Protocolul cu privire la prelungirea duratei de valabilitate a Tratatului pe următorii 20 de ani, şi ulterior, pe încă 10 ani.
17-20 mai – Vizita oficială în România e preşedintelui R.P. Congo, colonel Denis Sassou Nguesso; se semnează Tratatul de prietenie şi colaborre româno-congolez.
20-22 mai – Vizita în România a regelui Spaniei, Juan Carlos I, împreună cu regina Sofia.
5-7 iunie – Vizita de stat în România a preşedintelui Republicii Finlanda, Mauno Koivisto.
Politica externă - repere cronologice IV (1981 - 1984)
Scris de Administrator1981
13-16 aprilie – Vizita oficială în Marea Britanie a primului ministru român, Ilie Verdeţ; convorbiri cu primul ministru britanic Margaret Thatcher.
5-7 mai – Vizita de prietenie în România a lui Andreas Papandreu, preşedinte al Partidului Mişcarea Socialistă Panelenă (PASOK).
6-8 mai – Vizita oficială în Argentina a ministrului de Externe, Ştefan Andrei; semnarea unui acord în domeniul minier.
14-15 – Vizita oficială a ministrului de externe, Ştefan Andrei la Washington; convorbiri cu secretarul de stat Alexander Haig.
9-12 iunie – Vizita în Austria a cuplului Ceauşescu; discuţuu cu preşedintele federal dr. Rudolf Kirchschlãger şi cu cancelarul federal BrunoKreisky.
12-14 septembrie – Vizita oficială de prietenie în România a emirului statului Kuwait, Alteţa Sa şeicul Jabir al-Ahmad al-Jabir as-Sabbah.
24-27 septembrie – Mu’ammar al Gaddafi, conducătorul Marii Revoluţii de la 1 septembrie a Jamahieriei Arabe Libiene Populare Socialiste, vizitează România.
18-20 octombrie – Indira Gandhi, primul ministru al Indiei efectuează o vizită oficială în România.26-30 cotombrie-Vizita oficială în România a preşedintelui R.F. Germania, Karl Carstens.
Politica externă - repere cronologice III (1971 - 1980)
Scris de Administrator1971
11 februarie – Semnarea la Moscova, Londra şi Washington de către împuterniciţii guvernului român a Tratatului de prietenie cu privire la interzicerea amplasării armelor nucleare şi a altor arme de distrugere în masă pe fundul mărilor şi ocenelor şi în subsolul lor.
18-19 februarie – Are loc la Bucureşti Consfătuirea miniştrilor Afacerilor Externe din statele Tratatului de la Varşovia.
17-20 mai – Vizită în România a preşedintelui R.F.G., Gustav Heinemann.
29 iunie-3 iulie – Vizită în Finlanda a cuplului Ceauşescu, care poartă discuţii cu preşedintele Finlandei, Urho Kekkonen.
27-29 iulie – La Bucureşti are loc cea de-a XXV-a Sesiune C.A.E.R. la nivelul şefilor de guverne.
Politica externă - repere cronologice II (1961 - 1970)
Scris de Administrator1961
31 iulie – 12 august – Vizita de prietenie în U.R.S.S. a unei delegaţii condusă de Gheorghe Gheorghiu-Dej, alături de el participând şi Ion Gh. Maurer, Al. Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Leonte Răutu, etc.17-31 octombrie – Congresul XXII al C.C. al P.C.U.S., la care participă şi o delegaţie română condusă de Gh. Gheorghiu-Dej. Hruşciov a denunţat public crimele comise de Stalin.9 noiembrie – România a devenit membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, F.A.O., instituţie specializată a O.N.U., cu sediul la Roma.
Politica externă - repere cronologice I (1948 - 1960)
Scris de Administrator1948
15-16 ianuarie – În cadrul unei vizite oficiale, Gheorghi Dimitrov semnează la Bucureşti împreună cu Petru Groza, Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între Bulgaria şi România. S-a semnat şi un protocol de colaborare economică între cele două ţări.
22-24 ianuarie – În urma unei vizite oficiale la Budapesta, Petru Groza şi Lajos Dinnyes, primul ministru al Ungariei, au semnat Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între România şi Ungaria.
26-28 februarie – Petru Groza vizitează Polonia, unde are convorbiri cu premierul Jósef Cyrankiewicz şi semnează o convenţie de colaborare culturală.
17 martie – România şi Albania restabilesc relaţiile diplomatice la nivel de legaţie.
Rădăceanu, Lothar. 1899 – 1955. Născut la Rădăuţi. Pe numele său adevărat Wurtzler Lothar; profesor, doctor în filozofie (1925). Din 1919 membru PS şi apoi PSD, al cărei secretar general devine după 23 august 1944. De mai multe ori ministru în perioada 1944 – 1948. Membru de partid din 1948; ministrul Muncii şi Prevederilor Sociale (1948 – 1952). Membru CC al PMR, deputat. Academician (1955).
Maurer, Ion Gheorghe. 1902 – 2000. Născut la Bucureşti. Avocat, implicat ca apărător al comuniştilor în procesele interbelice. S-a apropiat de Gheorghiu Dej pe când erau amândoi închişi la Târgu Jiu, şi a organizat evadarea acestuia (august 1944). A făcut parte din delagaţia României care a semnat tratatul de Pace de la Paris (1947). Ministrul Industriei (1948), ministru de Externe (1957 – 1958), preşedinte al MAN (1958 – 1961). Prim-ministru în perioada 1961 – 1974, fiind premierul cu mandatul cel mai lung din secolul XX.
Mănescu, Corneliu. 1916 – 2000. Născut la Ploieşti. Membru al PCR din 1936. Membru CC al PCR (1965 – 1980). Ambasador (Ungaria, Franţa), ministru al Afacerilor Externe (1961 – 1972); preşedinte al Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (1967 – 1968). Unul din semnatarii „scrisorii celor şase”, adresată lui Nicolae Ceauşescu, în 1989.
Dăscălescu, Constantin. 1923-2003. Născut la Breaza, jud. Prahova. Studii: Şcoala Superioară de Partid “Ştefan Gheorghiu”, Academia de Studii Economice Bucureşti. Membru de partid din 1945. Membru al Consiliului de Stat din 1972. A ocupat următoarele funcţii de conducere: prim adjunct al şefului Secţiei Organizatorice a C.C. al P.C.R. (1975-1976); preşedinte al U.N.C.A.P.(1976-1978);preşedinte al Consiliului Organizării Economico-Sociale (1978-1982); şef al Secţiei Cadre a C.C. al P.C.R. (1979-1982); preşedinte al biroului Comisiei pentru problemele organizatorice de partid, de stat, ale organizaţiilor de masă şi obşteşti a C.C. al P.C.R.(din martie 1980); Prim-ministru al guvernului (mai 1982-dec. 1989), prim-vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii (până în dec. 1982); preşedinte al Biroului Permanent şi prim-vicepreşedinte al Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale (din 1982). La data de 20 decembrie 1989, împreună cu Emil Bobu a fost trimis de Elena Ceauşescu să dialogheze cu revoluţionarii de la Timişoara. La 22 decembrie 1989, înainte de a demisiona din funcţie a semnat decretul de eliberare a tuturor prizonierilor politici şi a celor arestaţi în urma demonstraţiilor anticomuniste.
1951
Este fondat Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” din Iaşi, la conducerea căruia este numit acad. prof. Dr. Radu Cernătescu.
La Bucureşti ia fiinţă Institutul de Metrologie.
În acest an, la 1 februarie este emis decretul prin care Arhivele Statului trec din subordinea Ministerului Învăţământului Public, în cea a Ministerului Afacerilor Interne.
La 25 martie este inaugurată Casa Oamenilor de Ştiinţă (C.O.Ş.)