Comunismul in Romania

Expoziţia „A fost odată Golania“, a fost vernisată pe 22 iunie, ora 17.00, în Piaţa Teatrului Naţional din Praga (Ostrovni 1, Praga 1)

    Expoziţia documentară de fotografie şi ziare „A fost odată Golania“, pregătită de Muzeul Naţionald e Istorie a României şi de Revista „Istorie şi Civilizaţie“, prezintă o incursiune în ceea ce este cunoscut în România ca „Fenomenul Piaţa Universităţii – 1990“: o serie de manifestaţii de stradă antiguvernamentale prin care s-a protestat contra hotărârii Frontului Salvării Naţionale de a participa la primele alegeri libere de după căderea dictaturii comuniste. Ulterior această structură provizorie s-a transformat în partid politic şi contrar angajamentului luat de a nu participa la alegerile parlamentare, s-a angajat, totuşi, în cursa electorală.
    Un moment politic semnificativ al acestei perioade a fost reprezentat de lansarea în martie a Proclamaţiei de la Timişoara care prevedea la punctul 8 excluderea din viaţa politică a ţării pe o perioadă de 5 ani a nomenclaturii comuniste (membrii Frontului Salvării Naţionale făcând parte din această fostă nomenclatură comunistă).
    Luna aprilie a anului 1990 a însemnat declanşarea fenomenului „Piaţa Universităţii“, manifestaţie maraton care s-a desfăşurat zilnic pe parcursul a 2 luni, culminând prin chemarea adresată minerilor din Valea Jiului de către puterea legitimată prin alegerile din 20 mai (alegeri câştigate de FSN) de a restabili în mod violent ordinea în Capitală în zilele de 14 şi 15 iunie 1990.

Joi, 29 aprilie 2010, orele 16.00, în Sala Lapidarium a Muzeului Naţional de Istorie a României, va avea loc conferinţa cu titlul:

Muzeele şi prezentarea comunismului.

Până în 1989 în fiecare din statele comuniste din Europa exista, cel puţin în cadrul muzeelor de istorie, o secţiune dedicată perioadei de după 1945. Ca să nu mai vorbim de existenţa muzeelor „partinice”, a celor dedicate „prieteniei” cu Uniunea Sovietică sau cele dedicate unor personalităţi ale mişcării comuniste naţionale sau internaţionale. S-a spus (şi pe bună dreptate) că locul acordat perioadei comuniste este exagerat (în contextul istoriei generale) şi că anumite aspecte ale istoriei au fost falsificate sau alterate în acest scop. De asemenea, despre muzeele „partinice” s-a afirmat (cu argumente concrete) că au avut mai mult rolul de „instrumente” aflate sub controlul partidului şi servind intereselor acestuia.

Imediat după 1989 referirile la perioada comunistă au dispărut aproape cu desăvârşire din cadrul muzeelor. A existat, în mod normal, o concentrare, mai ales în cadrul expoziţiilor temporare, pe aspectele legate de rezistenţă şi represiune. În cadrul muzeelor naţionale au fost desfiinţate secţiunile dedicate comunismului (nici nu se putea altfel); reorganizarea, după principiile realităţii istorice, s-a lăsat însă mult timp aşteptată. În ceea ce priveşte restul muzeelor, acestea, cu foarte puţine excepţii, au fost scoase din circuit şi, în multe cazuri, patrimoniul lor a fost preluat de alte instituţii (arhive sau muzee). Asta în cazul nefericit în care, în iureşul evenimentelor din 1989 şi în febra „anticomunistă” ce a urmat, nu a fost pur şi simplu aruncat la groapa de gunoi (vezi cazul Muzeului PCR).

Treptat însă lucrurile au început să se mişte şi, comunismul s-a „întors” la muzeu. De această dată însă din perspectivă critică şi în conformitate cu realitatea istorică. S-a înţeles faptul că publicul, mai ales cel tânăr, trebuie să cunoască şi să-şi facă propriile păreri despre o parte a istoriei, pe care au trăit-o părinţii şi bunicii lor.

În fostele state comuniste problema prezentării perioadei comuniste a fost privită din perspective diferite. Am avut ocazia ca, unele dintre ele să le constatăm în mod direct, aşa cum este cazul celor din Cehia, Polonia şi Ungaria.  

Conferinţa va fi susţinută de Cornel Constantin Ilie, muzeograf.